Datorită copiilor lumea va fi mai bună. Iar ei pot face lumea mai bună prin educația pe care noi putem să le-o oferim. Ar putea fi aceasta misiunea fiecăruia dintre noi, părinți sau profesori? Dar obligația celor care ne conduc?
Cât de departe suntem acum de îndeplinirea unei astfel de misiuni, respectiv obligații? Un indiciu ne pot oferi rezultatele evaluărilor anuale, ale examenului de Bacalaureat ori ale testelor PISA. Relevanță au și numărul cazurilor de violență din școli, creșterea orelor petrecute de copii pe telefon sau procentul românilor care citesc cel puțin o carte pe an.
S-au adunat câțiva ani buni de când ajungem în școlile din întreaga țară pentru a implementa proiectele noastre, iar dintre zecile de discuții pe care le-am avut cu dascălii, am reținut mărturisirea unei doamne profesoare de matematică: ”Înainte, aveam în clasă 5 copii slabi la învățătură, acum am 5 buni la învățătură”. Fără să vrea, ea a făcut, de fapt, radiografia întregii școlii românești din prezent. Am ajuns să inversăm procentele, să transformăm excepția în regulă, să fim cu susu-n jos.
Pericolul este prea mare pentru a nu ne implica toți în schimbarea acestei realități. Sunt atât de multe tipuri de probleme la nivelul școlii și al sistemului în general, încât fiecare instituție, autoritate locală, companie privată, ong, comunitate de părinți sau de profesori poate aduce îmbunătățiri. Pentru că nu este suficient doar să vedem neajunsurile, să pasăm informațiile sau să blamăm responsabilii direcți. Ce urmează după indignare? Ce se află după statistici? Acțiunea! Fără acțiune, abdicăm de la responsabilitatea față de proprii copii.
În fața noastră se așază o lume relativ nouă, dar cutremurată de întrebări și neliniști. Noua epocă modernă, a inteligenței artificiale și a mijloacelor digitale, forțează un upgrade personal în fiecare zi, dar favorizează și procesul de însingurare a individului. 8 ore pe zi petrec pe rețelele sociale elevii de gimnaziu ai unei școli din Călărași, pe care i-am întâlnit într-una dintre acțiunile noastre pe teren. Își iau validarea de la persoane necunoscute sau prea puțin cunoscute, simt furie sau deziluzie atunci când nu primesc ”like-ul” căutat.
Un alt tip de răsturnare a valorilor, de a ajunge cu susul-n jos. Iar efectele sunt multiple.
Ideile în numele cărora am luptat – libertate, dreptul la cunoaștere, manifestare – pare că se vulgarizează în realitatea de zi cu zi. Înțelegând greșit drepturile câștigate, riscăm să pierdem normalitatea copilăriei.
Nu am ajuns aici peste noapte. Așa cum an de an, lună de lună, am contribuit la degradarea școlii românești, fie prin ignoranță, fie prin nepăsare sau neștiință, la fel putem reface un echilibru necesar și lua deciziile corecte prin implicarea noastră, zi de zi, chiar dacă facem pași mici, dar să fie sănătoși.
În acești ani de prezență în școli, am învățat să citim în sufletele copiilor și, parafrazând un mare scriitor, vrem să le spunem oamenilor mari ce am citit acolo. Iar împreună putem acționa.
Urmăriți-ne! Vom avea aici invitați din sfera învățământului, de la reprezentanți ai autorităților și experți în educație la consilieri școlari și profesori, inclusiv cu activitate la catedrele din străinătate, dar și părinți și elevi. Educația este prea strâns legată de șansa unui viitor bun pentru a nu încerca să ne unim eforturile pentru copiii noștri.
Raluca Costache
PLAN B